HOREA

Ma- nchin la trupul tau de sfant
Martirizat demult pe roata
Stramos de sange dinspre tata,
Nadejdea mea neintinata
Inchis cu sila in mormant.
Iobag din Apuseni, sarac,
Roman traind printre romani
Ai dus speranta noastra-n maini
Si lacrimile din fantani
Mot demn si mandru din Albac.
Se zice ca mai treci si –acum
Prin Apuseni din loc in loc
Se vede inima- ti de foc
Sub zdrentuitul tau cojoc
In taina noptilor de fum.
Slavite om si Crai sarac
Incoronat de moti pe veci
Prin noaptea neamului sa treci
Batatorind stravechi poteci
Acum, mereu, si-n veci de veci!
Legenda cu Mihai Viteazul
La Turda, pe Capmpie, intr-o noapte
Trecea MihaiViteazul galopand
Si cerul incarcat cu mere coapte
Se apleca deasupra- i tremurand
Era inalt in sa precum un munte
Si brazii ii cresteau din umeri, sus
Si-i stralucea sub incruntata frunte
Luceafarul cel fara de apus.
Pe cer, subtire, luna ca o spada
Spre cusma lui mitoasa se –apleca
In jocuri de lumina stand sa cada
Si sclipat dusmanos asupra sa
Dar Domnul o vazu, si stranse fraul
Si se –nalta in scarile perechi
Si o franse si o puse ca pe –o floare
Salbatecul roib intre urechi.
De-atunci, pe Campul Turzii cand e luna
Si se aud galopuri lungi de cai
Ies oamenii din case, se aduna
Sa-l vada pe Voievodul lor Mihai.
El piere-n zori pe campul alb de roua
Dar pe troita lui cu lemnl sfant
Asteapta zirii limpezi luna noua
Si pe Mihai sa iasa din pamant!