Cand magul se destainuie

Venit din fabulosul Ploiesti in Orasul prabusirilor, actorul frumos ca un sonet(asa il definea o admiratoare), si-a preumblat silueta si talentul prin imperiul prabusit in nemilosa uitare a Boemei de altadata.
El, actorul si evocatorul de umbre pe panza vremii raspunde la numele de Sebi, pentru amici si dusmani si prezenta duhului sau artistic mi-a stralumint multe nopti de evadare in lumi imaginare.
Venea adesea la Casa Scriitorilor, la madam Candrea, ocrotitoarea ranitilor de sarcie si vaduviti de ideal, tonic si mereu elegant, mereu gata sa soptesca un vers, sa zica o anecdota cu persoanaje reale, niciodata singur, niciodata trist si memora (cum realizez) cu ochiul sau selectiv, imagini pentru mai tarziu.
E un recitator de vita veche, inteligent si degustand poezia ca pe un Cotnar veritabil, si sub vraja inefabilei sale rostiri magnetiza stihuitori si noctambuli migrand de la celebra Syngapore spre ultima reduta de mica pieraznie deschisa nonstop, balcanica si poate fara perechea Gara de Nord.
Eusebiu Stefanescu e nu doar actor dar si profesor cu har si reala daruire, pedagog artist, si atunci cand turneele sale nu-i macina zilele, se aseaza la masa de scris si deschide zagazul amintirilor.
In urma cu cativa ani si-a lansat o carte al carui titlu l-as fi confiscat: " Magul captiv" - titlu paradoxal si incitant, fiindca ce Mag poate fi captiv altor forte nepamantene decat eternelor stele fixe?
Acum, aceasta carte de rememorari, de amintiri filtrate prin rafinamentul limbajului elegant, plin de nume ilustre care stralucesc si isi suna celebritatea, vine sa confirme existenta unui cronicar atent, un depozitar de scene, replici si imagini intr-un timp iremediabil pierdut, din vremea Boemei de altadata .
Cronicar nebanuit de atent si exact, recitatorul unic din Eminescu si Nichita ni se arata noua celor naufragiati dintr-o devastatoare furtuna, si voua, cititori mai tineri, ca un Mag despovarat de armura amintirilor.
Sa-l descifram…