La Răsinari alunecă pe jghiaburi
Sudoarea iernii-n lacrimi de cristal.
Padurea-i fum…Molatici boi de abur
Trag dupa ei lumina, peste deal
De nicaieri, prin aerul ca mierea
Stralimpezit de ploi se-aude lin
Un fluier stins, departe.Si tacerea
Ma-nvaluie in vidul ei deplin.
O casa cu pridvor, gradina-n seara,
Insingurarea ei fara egal,
Aici a scris, pe-o piatra grea de moară,
Poetul patimirii din Ardeal.
Simt duhul lui cum imi sfinteste pasul:
In casa, vechi icoane spun povesti,
Un foisor de lemn i-a fost Parnasul
Si el , aedul jalei romanesti.
Trei pruni batrani si brazii il asteapta:
Din viforul trecutului amar
Mi s-a parut ca s-a oprit la poarta
Poetul patimirii nostre iar.
A dat sa intre dar s-a intors deodata
Si-a mers pierdut pe coasta unui deal
Nu ispravise de umblat, pesemne,
Din marea-i pribegie, prin Ardeal…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu