Bunico, îi spuneam bunicii mele dinspre mama, Ecaterina Handrabur, cea mai teribila femeie dintre cate am cunoscut vreodata, cand voi fi mare o sa-ti cumpar cercei de aur si un castel cu apa curgatoare si pod suspendat, castel in care sa nu intre nimeni. Si cercei de aur o sa-ti cumpar si pantofi ca ai Cenuseresei.
Bunico, îi spuneam bunicii mele Ecatrina Handrabur, cand o sa fiu mare o sa-ti cumpar o rochie plina cu pietre scumpe si o birja cu rotile vopsite rosii si un cal alb cu coada stufoasa, sa nu umbli pe jos niciodata.
Bunico, îi spuneam bunicii mele, cea mai bunicuţa dintre bunicuţe, cand inca nu implinisem 18 ani, da-mi si mie 5 lei din pensia ta, sa merg in oras la “Cofetaria tineretului” sa beau o cafea si un coniac mic cu zahar si lămaie la gura paharului..
Si Bunica imi dadea si nu m-a intrebat niciodata mai apoi, tarziu, cand deja era gata gata sa ma insor si aveam leafa buna, cînd o sa-i cumpar cercei si castel, si nici de birj si cal nu m-a intrebat si nici de ce nu i-am cumparat macar un abonament lunar tramvaiul cu care mergea de trei ori pe saptamna in oras din cartierul unde locuiam.
- 2 -
Ningea ca în basme odinioara la noi în sat. Se aseza zapada gospodareşte cu alintari de pisica lenesa. Nu se alarma nimeni, nu trebuia sa vina primarul satului sa roage satenii sa curete zapada. Probabil ca fuctiona mai bine constiinţa cetaţeneasca…In orice caz, nu m-am trezit niciodata dimineaţa acolo, in acel indepărtat sat de campie fara a ma putea duce linistit la scoala pe pîrtii gata facute.
Nu stiu cine si cînd le facea. Poate piticii Albei ca Zapada cu care adormeam în gand inainte de a silabisi poezia cu Ingerul pazitor.
- 3 -
Hermina, animalul acela alb, nepermis de alb aş zice.. şerpuitor in mersul ei elastic, este atata de imaculata incat se simte jignita uneori de impuritatea zăpezii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu