In memoriam ANDREI VARTIC...

Rar mi-a mai fost dat, în viaţă, să văd (din depărtare, pentru că nu am avut bucuria de Duh să-l cunosc direct…”faţă către faţă”…!) un spirit mai neastâmpărat, mai încăpăţânat scormonitor şi mai uluitor de divers (şi profund!) creator, decât acela al româno-basarabeanului ANDREI VARTIC! Sărea, cu o naturaleţe uluitoare, de la un studiu bizantin ori renascentist, la problemele informaticii ori fizicii/ spectroscopiei, de la poezie la proză ori eseistică/jurnalistică arzător militantă, de la economie locală la politică mondială, de la tragedia basarabeană multi-seculară (de-acum…), la pierderea suferită de românii toţi (cu efecte, seculare şi…secularizante, probabil, de-acum încolo…!), prin plecarea la cele veşnice a celui de-al Cincilea Patriarh al României, Preafericitul Teoctist… - de la politica machiavelică a Rusiei/URSS-ului, la scrierea ori punerea în scenă a unor piese de teatru cvasi-geniale, adânc muşcătoare…Şi, în toată această febrilitate de acţiune, ANDREI VARTIC a fost un vizionar – nu şi-a pierdut o singură clipă, măcar, aspra luciditate, nu s-a lăsat înşelat de prejudecăţi ori de aparenţe…Se lămurise, pe pielea lui şi a Neamului lui, şi cu Moscova, şi cu Washingtonul… - cât şi cu trădările penibile ale Bucureştiului… - cât şi cu corul hienelor „globalizării”… – pentru că ANDREI VARTIC a mers, viaţa lui toată, cu verbul eminescian, săpat pe frunte: “O, naţie iubită!/Vei înţelege doru-mi, vei şti să-l preţuieşti?/Voi să te văd, iubito! nu fericită ­ - mare!/Decât o viaţă moartă, un negru vis de jele,/ Mai bine stinge, Doamne, viaţa ginţii mele(…)” – cf. Mihai Eminescu – ANDREI MUREŞANU - Tablou dramatic într-un act). Căci, iată ce zicea ANDREI VARTIC:
„(…) se mai întreabă intelectualii basarabeni, cine o fi trimis la Chişinău, direct sau indirect, grupul troţkist de la Preşidenţia RM care, la rândul lui, îl consiliază pe Voronin? Moscova? Washingtonul?” (cf. Stere, sau niciodată cu Rusia ! Agresiunea permanentă – de Andrei Vartic, Chişinău).
(...) Ştiinţa arheologiei demonstrează irefutabil că Basarabia este ţinut de geneză a poporului român.(...)
Iata ca am ajuns sa o vedem si pe asta: cativa arginti nenorociti, imprastiati si pe zece ani, pun la indoiala unitatea poporului roman in pragul de incertitudini al Globalizarii. (...) Doar sa se scoata hotarele de pe Prut, hotare pe care, asta chiar ar trebui s-o stie jurnalistii "Cotidianului", statul roman trebuia sa le darame in ziua cand URSS a disparut, Republica Moldova inca nu exista, iar un milion de romani din Basarabia construiau peste Prut acel miraculos "pod de flori" pe care, asa e mintea cotidiana, unii cetateni romani de la Bucuresti l-au si uitat. In fine, sa impartim 25 miliarde la 4 milioane (atatia romani sunt in Basarabia si Bucovina) si vom obtine infinitizimala suma de 6250 de EURO care ar trebui sa lecuiasca strasnica rana comunisto-nazista din 28 iunie 1940. Imprastiati pe 10 ani, cum se vaietau jurnalistii de la " Cotidianul", asta ar insemna cate 625 de EURO, bani pe care romanii din Basarabia si-i vor dona fara sa se scotoceasca prin buzunare in fondul re-unirii Basarabiei cu Romania. Dar daca impartim aceasta suma la tot prinosul de 30 milioane a poporului roman, la vectorul lui de devenire si peste o suta, si peste o mie de ani, chiar iti vine a rade de ridicola aritmetica geopolitica a ziarului bucurestean "Cotidianul" din ziua de 2 octombrie 2006. BASARABIA UITATA” – (cf. PREŢUL REUNIFICĂRII - Sau de ce Germania a numărat nemţii, şi nu banii din buzunarele lor? – de ANDREI VARTIC, Chişinău, Basarabia).

…Dar, ceea ce este încă şi mai important şi mai rar, în lumea noastră de azi – rar mi-a fost dat să văd un “furtunatic”Ariel, altoit peste un Duh de-o gravitate şi acuitate hamletian-shakespeare-iană…! …un Duh de-o credinţă mai fierbinte şi mai neclintită, în valorile şi viitorul Neamului din care a purces spre Fiinţă şi Lumină!
…Şi, iată, Dumnezeu ni l-a luat (pe 2 iunie 2009…zi însemnată, în sufletul său, de orice român adevărat, cu piatră neagră…) şi pe fratele Vartic…Ne-a mai răpit un LUPTĂTOR CRUCIAT AL NEAMULUI ROMÂNESC…
…Doamne, văd, privesc cu spaimă, cum ni-i răpeşti, într-un ritm atât de grăbit, pe “stâlpii Neamului”…” – …oare avea-vei îndurarea şi grija de a ni-i şi naşte/re-naşte, într-acelaşi ritm uluitor de grăbit…?! Pe aceşti vajnici şi vrednici luptători pentru Neam şi Cruce avea-vei mila să ni-i redai, sub alte chipuri, fireşte, dar cu acelaşi foc mistuitor în piept?!
...Dumnezeu ne loveşte, pentru multele şi marile noastre păcate...Dumnezeu ni-i răpeşte pe luptătorii cei mai mari, generoşi, mai plini de Duhul curajului şi de Puterea Dumnezeiască a Luminii...!!! De unde se vor mai naşte astfel de OAMENI, precum a fost ANDREI VARTIC?! Eu, un biet om, scrutez zările româneşti, şi nu văd…Nădejdea mea, Doamne, este că nu ai spart tiparul, după care plăsmuitu-l-ai pe ANDREI VARTIC, şi privirea Ta atotvăzătoare nu se va întoarce de la noi, şi tot nouă ne vei rândui noi “vartici”, noi patrioţi sublimi, cu zâmbetul Izbânzii Luminii pe feţe, precum a fost ANDREI VARTIC…!!!
...Dumnezeu să-l ierte, pe ANDREI VARTIC, pentru păcatele lui de om muritor - şi să-i odihnească sufletul "acolo unde este lumina cea fără de amurg, şi unde sunt patru răsărituri"...! Fie ca Dumnezeu să nu scape din poalele Lui pe acest năcăjit Neam al lui Eminescu... – al formidabil de smeritului ”biet român, săracul”…Dumnezeu Cel Preaînalt, mult prea înalt pentru minţile şi sufletele noastre storcite, să apere acest neam, să ne apere şi pe noi, nemernicii, cei cu grabe năuce şi cu dureri şi griji tot mai meschine...!!!
...Să se îndure Dumnezeu şi să ne strângă tot mai mult, inimă lângă inimă, “vartic” lângă “vartic” (nota mea: “varticul” este unitatea de măsură, din contemporaneitate, a patriotismului, a arderii Duhului, pentru Dumnezeu, Neam şi Patrie…!) - pe toţi pe câţi diavolul încă nu ne-a orbit cu uitarea celor sfinte, pe toţi cei ce nu am uitat, încă, ce-i aceea Dumnezeu al Ortodoxiei, ce-i aceea Patrie Veşnică şi ce-i acela Neam Metafizic, de deasupra de bântuiri-vântuiri ale istoriei nebune!
prof. dr. Adrian Botez