DOR DE CAI
Eu sunt copilul ce viseaza
In orice noape numai cai.
Salbatici, naravasi si tineri
Venind spre mine in alai
Coamele lungi, electrizate
Imi lasa dare pe obraz
Si cand necheaza se infioara
Fosnind, padurile de brazi.
Aburul lor, din nari brumate
Inchipuie sub geam stafii…
Ei sunt uitarea amanata,
Sufletul fostilor copii.
Ii vad in bezna noptii mele
De insomnii fara temei
Si-mi este atat de dor de dansii
Cum numai grecilor…de Zei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu