N-am sa uit niciodata ziua aceea si amurgul acela cazand peste rotundul unei poenite din Finlanda, tara in care se tinea un congres international de proza.
Era pe vremea noptilor albe, lumina laptoasa si ireala luneca dinspre Nordul presimtit, cerul isi pregatea neodihna nocturna, un vorbitor din nu stiu care tara explica de zor virtutile prozei scurte.
Era sfarsit de zi si oboseala se insinuase usor in trup si nimeni nu se mai putea concentra si incepuse o rumoare penibila.
Atunci, din varful pinilor care vegheau cu severitate martiala, a coborat un fluture, in zbor nervos, un fluture crepuscular, un Saturnia Pyri, ochi de paun cum i se spune, si dupa cateva ezitari a poposit exact pe microfonul vorbitorului.
Se oprise trufas in splendoarea lui plusata, lumina il facea transpaparent parca si ireal de frumos.
Vorbitorul a tacut incremenit de intamplare si asistenta a privit in tacere tremurul fin al aripilor acelui lepidopter care se odihnea nepasator sub laserul sutelor de ochi.
2. Mesteacanul subtire si melancoloic rasarit gratios intre blocuri si pare o mireasa parasita de nuntasi.
Pe trunchiul sau delicat cineva a legat o bucata de carton pe care a caligrafiat scolareste:
ARBORE OCROTIT.
3. Imi amintesc moara aceea de apa, dantelaria fina a rotilor din lemn, mirosul unic al fainii proaspete .
Si mai ales, imi amintesc morarita stand neclintita in pragul morii, cercetand zarea, ascultand lacoma sunetul deparatrilor, alba, frumoasa si nemiscata ca o statuie de piatra.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu