POEMA DE MIERCURI

Si se facea ca prin Ardeal
Umbla, de o vreme, Iancu iar
Trecand ingandurat pe cal
Si cu pistoalele-n serpar.
Era tot tanar si fecior
Si avea pe chip surasul bland
Si ochii mistuiti de dor
Arzand pe fata lui de sfant.
El se oprea din cand in cand
S-asculte-n noapte, nemiscat,
Zbaterea codrilor in vant
Trecand spre cer ca un oftat.
Frunza in cale de-i cadea
In leganare si alint
De aur, toata, se facea
Si iarba toata, de argint…
Mesteceni, lumanari de foc
Ardeau in fosnet tremurat
Sa-i fie drumul cu noroc
Si aerul inmiresmat.
Iar motii lui, de dor plangand
Din munti batrani, din tanar plai
Veneau sa-l vada iar trecand
E al lor, de-a pururi, tanar Crai.