Amenintati de spectrul crizei care pluteste fantomatic in aerul fierbinte al verii, romanii blazati isi vad de cele zilnice si privesc nepasatori si ironici luptele de idei televizate cu darnicie.
Nimic, se pare, nu izbuteste sa-l scoata din detasarea plina de greata si precautie. Nici infruntarile la baioneta dintre cele doua partide aflate la masa bucatelor,nici eschibitiile blondei Udrea, nici imbietoarele invitatii de genul cumperi doi papuci primesti unul gratis, nici entuziasmul vecin cu logoreea a proaspatului parlamentar de Bruxelex, Jiji, nici infernul drumului spre mare pe care il strabt cu stoicism pierzind zece ore pe drum spre a se insori cam opt in total.
La Sinaia si nu numai, preturile vilelor ridicate din lacomie de smecherii tranzitiei au inceput sa scada vertiginos, toata localitatea cu centrul destelinit de un primar liberal absolut iresponsabil, e plina de case de vanzare.
Pina si asa zisul liberal Rusanu, stapanul al orasului, a inceput sa chitzaie a…criza.
Doar sus, la Cumpatul,langa MONSTRUOZITATILE zise hotel apartinand Bancii Nationale, se ridica trufase vilele unor nume de rezonanta:PETRE ROMAN, NISTORESCU,HUREZEANU…Si ar mai fi.
Si in toiul vipiei, a lehamitei generale,a emisiunilor vestind infiintarea de COMISII NOI menite sa cereteze hotiile, animalul politic Traian Basescu, acest leopard de Constanta, a lansat doua bombe cu explozie intarziata.
Una menita sa sperie statura invincibilului afacerist (??) Vantu, alta in care se codeste ca virgina la patul nuptial sugerand o posibila neparticipre la alegerile pezidentiale.
Fite de vara…
Totusi, o prima miscare confirma cum ca si acel VANTU care trebuia demult adunat intr-un un colt de patru pe doi jumate si a luat masuri de contra atac. Vezi numirea lui Nistorescu la Cotidianul.
Ma intreb cum va reactiona liota de catavenci si alte …produse la auzirea vestii.
In rest, ideea ca si Oprescu ar putea participa la castigarea ravnitului fotoliu prezidential, a produs oarece fior in tabara democratilor liberali.
Se aue ca si serviciile secrete, alertate, sunt gata, ca si in alte cazuri, sa-l sacrifice pe temerarul navigator.
Vom muri si vom vedea...
duminică, 9 august 2009
duminică, 2 august 2009
In memoriam ANDREI VARTIC...
Rar mi-a mai fost dat, în viaţă, să văd (din depărtare, pentru că nu am avut bucuria de Duh să-l cunosc direct…”faţă către faţă”…!) un spirit mai neastâmpărat, mai încăpăţânat scormonitor şi mai uluitor de divers (şi profund!) creator, decât acela al româno-basarabeanului ANDREI VARTIC! Sărea, cu o naturaleţe uluitoare, de la un studiu bizantin ori renascentist, la problemele informaticii ori fizicii/ spectroscopiei, de la poezie la proză ori eseistică/jurnalistică arzător militantă, de la economie locală la politică mondială, de la tragedia basarabeană multi-seculară (de-acum…), la pierderea suferită de românii toţi (cu efecte, seculare şi…secularizante, probabil, de-acum încolo…!), prin plecarea la cele veşnice a celui de-al Cincilea Patriarh al României, Preafericitul Teoctist… - de la politica machiavelică a Rusiei/URSS-ului, la scrierea ori punerea în scenă a unor piese de teatru cvasi-geniale, adânc muşcătoare…Şi, în toată această febrilitate de acţiune, ANDREI VARTIC a fost un vizionar – nu şi-a pierdut o singură clipă, măcar, aspra luciditate, nu s-a lăsat înşelat de prejudecăţi ori de aparenţe…Se lămurise, pe pielea lui şi a Neamului lui, şi cu Moscova, şi cu Washingtonul… - cât şi cu trădările penibile ale Bucureştiului… - cât şi cu corul hienelor „globalizării”… – pentru că ANDREI VARTIC a mers, viaţa lui toată, cu verbul eminescian, săpat pe frunte: “O, naţie iubită!/Vei înţelege doru-mi, vei şti să-l preţuieşti?/Voi să te văd, iubito! nu fericită - mare!/Decât o viaţă moartă, un negru vis de jele,/ Mai bine stinge, Doamne, viaţa ginţii mele(…)” – cf. Mihai Eminescu – ANDREI MUREŞANU - Tablou dramatic într-un act). Căci, iată ce zicea ANDREI VARTIC:
„(…) se mai întreabă intelectualii basarabeni, cine o fi trimis la Chişinău, direct sau indirect, grupul troţkist de la Preşidenţia RM care, la rândul lui, îl consiliază pe Voronin? Moscova? Washingtonul?” (cf. Stere, sau niciodată cu Rusia ! Agresiunea permanentă – de Andrei Vartic, Chişinău).
(...) Ştiinţa arheologiei demonstrează irefutabil că Basarabia este ţinut de geneză a poporului român.(...)
Iata ca am ajuns sa o vedem si pe asta: cativa arginti nenorociti, imprastiati si pe zece ani, pun la indoiala unitatea poporului roman in pragul de incertitudini al Globalizarii. (...) Doar sa se scoata hotarele de pe Prut, hotare pe care, asta chiar ar trebui s-o stie jurnalistii "Cotidianului", statul roman trebuia sa le darame in ziua cand URSS a disparut, Republica Moldova inca nu exista, iar un milion de romani din Basarabia construiau peste Prut acel miraculos "pod de flori" pe care, asa e mintea cotidiana, unii cetateni romani de la Bucuresti l-au si uitat. In fine, sa impartim 25 miliarde la 4 milioane (atatia romani sunt in Basarabia si Bucovina) si vom obtine infinitizimala suma de 6250 de EURO care ar trebui sa lecuiasca strasnica rana comunisto-nazista din 28 iunie 1940. Imprastiati pe 10 ani, cum se vaietau jurnalistii de la " Cotidianul", asta ar insemna cate 625 de EURO, bani pe care romanii din Basarabia si-i vor dona fara sa se scotoceasca prin buzunare in fondul re-unirii Basarabiei cu Romania. Dar daca impartim aceasta suma la tot prinosul de 30 milioane a poporului roman, la vectorul lui de devenire si peste o suta, si peste o mie de ani, chiar iti vine a rade de ridicola aritmetica geopolitica a ziarului bucurestean "Cotidianul" din ziua de 2 octombrie 2006. BASARABIA UITATA” – (cf. PREŢUL REUNIFICĂRII - Sau de ce Germania a numărat nemţii, şi nu banii din buzunarele lor? – de ANDREI VARTIC, Chişinău, Basarabia).
…Dar, ceea ce este încă şi mai important şi mai rar, în lumea noastră de azi – rar mi-a fost dat să văd un “furtunatic”Ariel, altoit peste un Duh de-o gravitate şi acuitate hamletian-shakespeare-iană…! …un Duh de-o credinţă mai fierbinte şi mai neclintită, în valorile şi viitorul Neamului din care a purces spre Fiinţă şi Lumină!
…Şi, iată, Dumnezeu ni l-a luat (pe 2 iunie 2009…zi însemnată, în sufletul său, de orice român adevărat, cu piatră neagră…) şi pe fratele Vartic…Ne-a mai răpit un LUPTĂTOR CRUCIAT AL NEAMULUI ROMÂNESC…
…Doamne, văd, privesc cu spaimă, cum ni-i răpeşti, într-un ritm atât de grăbit, pe “stâlpii Neamului”…” – …oare avea-vei îndurarea şi grija de a ni-i şi naşte/re-naşte, într-acelaşi ritm uluitor de grăbit…?! Pe aceşti vajnici şi vrednici luptători pentru Neam şi Cruce avea-vei mila să ni-i redai, sub alte chipuri, fireşte, dar cu acelaşi foc mistuitor în piept?!
...Dumnezeu ne loveşte, pentru multele şi marile noastre păcate...Dumnezeu ni-i răpeşte pe luptătorii cei mai mari, generoşi, mai plini de Duhul curajului şi de Puterea Dumnezeiască a Luminii...!!! De unde se vor mai naşte astfel de OAMENI, precum a fost ANDREI VARTIC?! Eu, un biet om, scrutez zările româneşti, şi nu văd…Nădejdea mea, Doamne, este că nu ai spart tiparul, după care plăsmuitu-l-ai pe ANDREI VARTIC, şi privirea Ta atotvăzătoare nu se va întoarce de la noi, şi tot nouă ne vei rândui noi “vartici”, noi patrioţi sublimi, cu zâmbetul Izbânzii Luminii pe feţe, precum a fost ANDREI VARTIC…!!!
...Dumnezeu să-l ierte, pe ANDREI VARTIC, pentru păcatele lui de om muritor - şi să-i odihnească sufletul "acolo unde este lumina cea fără de amurg, şi unde sunt patru răsărituri"...! Fie ca Dumnezeu să nu scape din poalele Lui pe acest năcăjit Neam al lui Eminescu... – al formidabil de smeritului ”biet român, săracul”…Dumnezeu Cel Preaînalt, mult prea înalt pentru minţile şi sufletele noastre storcite, să apere acest neam, să ne apere şi pe noi, nemernicii, cei cu grabe năuce şi cu dureri şi griji tot mai meschine...!!!
...Să se îndure Dumnezeu şi să ne strângă tot mai mult, inimă lângă inimă, “vartic” lângă “vartic” (nota mea: “varticul” este unitatea de măsură, din contemporaneitate, a patriotismului, a arderii Duhului, pentru Dumnezeu, Neam şi Patrie…!) - pe toţi pe câţi diavolul încă nu ne-a orbit cu uitarea celor sfinte, pe toţi cei ce nu am uitat, încă, ce-i aceea Dumnezeu al Ortodoxiei, ce-i aceea Patrie Veşnică şi ce-i acela Neam Metafizic, de deasupra de bântuiri-vântuiri ale istoriei nebune!
prof. dr. Adrian Botez
HOREA
Ma- nchin la trupul tau de sfant
Martirizat demult pe roata
Stramos de sange dinspre tata,
Nadejdea mea neintinata
Inchis cu sila in mormant.
Iobag din Apuseni, sarac,
Roman traind printre romani
Ai dus speranta noastra-n maini
Si lacrimile din fantani
Mot demn si mandru din Albac.
Se zice ca mai treci si –acum
Prin Apuseni din loc in loc
Se vede inima- ti de foc
Sub zdrentuitul tau cojoc
In taina noptilor de fum.
Slavite om si Crai sarac
Incoronat de moti pe veci
Prin noaptea neamului sa treci
Batatorind stravechi poteci
Acum, mereu, si-n veci de veci!
Legenda cu Mihai Viteazul
La Turda, pe Capmpie, intr-o noapte
Trecea MihaiViteazul galopand
Si cerul incarcat cu mere coapte
Se apleca deasupra- i tremurand
Era inalt in sa precum un munte
Si brazii ii cresteau din umeri, sus
Si-i stralucea sub incruntata frunte
Luceafarul cel fara de apus.
Pe cer, subtire, luna ca o spada
Spre cusma lui mitoasa se –apleca
In jocuri de lumina stand sa cada
Si sclipat dusmanos asupra sa
Dar Domnul o vazu, si stranse fraul
Si se –nalta in scarile perechi
Si o franse si o puse ca pe –o floare
Salbatecul roib intre urechi.
De-atunci, pe Campul Turzii cand e luna
Si se aud galopuri lungi de cai
Ies oamenii din case, se aduna
Sa-l vada pe Voievodul lor Mihai.
El piere-n zori pe campul alb de roua
Dar pe troita lui cu lemnl sfant
Asteapta zirii limpezi luna noua
Si pe Mihai sa iasa din pamant!
Martirizat demult pe roata
Stramos de sange dinspre tata,
Nadejdea mea neintinata
Inchis cu sila in mormant.
Iobag din Apuseni, sarac,
Roman traind printre romani
Ai dus speranta noastra-n maini
Si lacrimile din fantani
Mot demn si mandru din Albac.
Se zice ca mai treci si –acum
Prin Apuseni din loc in loc
Se vede inima- ti de foc
Sub zdrentuitul tau cojoc
In taina noptilor de fum.
Slavite om si Crai sarac
Incoronat de moti pe veci
Prin noaptea neamului sa treci
Batatorind stravechi poteci
Acum, mereu, si-n veci de veci!
Legenda cu Mihai Viteazul
La Turda, pe Capmpie, intr-o noapte
Trecea MihaiViteazul galopand
Si cerul incarcat cu mere coapte
Se apleca deasupra- i tremurand
Era inalt in sa precum un munte
Si brazii ii cresteau din umeri, sus
Si-i stralucea sub incruntata frunte
Luceafarul cel fara de apus.
Pe cer, subtire, luna ca o spada
Spre cusma lui mitoasa se –apleca
In jocuri de lumina stand sa cada
Si sclipat dusmanos asupra sa
Dar Domnul o vazu, si stranse fraul
Si se –nalta in scarile perechi
Si o franse si o puse ca pe –o floare
Salbatecul roib intre urechi.
De-atunci, pe Campul Turzii cand e luna
Si se aud galopuri lungi de cai
Ies oamenii din case, se aduna
Sa-l vada pe Voievodul lor Mihai.
El piere-n zori pe campul alb de roua
Dar pe troita lui cu lemnl sfant
Asteapta zirii limpezi luna noua
Si pe Mihai sa iasa din pamant!
joi, 23 iulie 2009
Cand magul se destainuie
Venit din fabulosul Ploiesti in Orasul prabusirilor, actorul frumos ca un sonet(asa il definea o admiratoare), si-a preumblat silueta si talentul prin imperiul prabusit in nemilosa uitare a Boemei de altadata.
El, actorul si evocatorul de umbre pe panza vremii raspunde la numele de Sebi, pentru amici si dusmani si prezenta duhului sau artistic mi-a stralumint multe nopti de evadare in lumi imaginare.
Venea adesea la Casa Scriitorilor, la madam Candrea, ocrotitoarea ranitilor de sarcie si vaduviti de ideal, tonic si mereu elegant, mereu gata sa soptesca un vers, sa zica o anecdota cu persoanaje reale, niciodata singur, niciodata trist si memora (cum realizez) cu ochiul sau selectiv, imagini pentru mai tarziu.
E un recitator de vita veche, inteligent si degustand poezia ca pe un Cotnar veritabil, si sub vraja inefabilei sale rostiri magnetiza stihuitori si noctambuli migrand de la celebra Syngapore spre ultima reduta de mica pieraznie deschisa nonstop, balcanica si poate fara perechea Gara de Nord.
Eusebiu Stefanescu e nu doar actor dar si profesor cu har si reala daruire, pedagog artist, si atunci cand turneele sale nu-i macina zilele, se aseaza la masa de scris si deschide zagazul amintirilor.
In urma cu cativa ani si-a lansat o carte al carui titlu l-as fi confiscat: " Magul captiv" - titlu paradoxal si incitant, fiindca ce Mag poate fi captiv altor forte nepamantene decat eternelor stele fixe?
Acum, aceasta carte de rememorari, de amintiri filtrate prin rafinamentul limbajului elegant, plin de nume ilustre care stralucesc si isi suna celebritatea, vine sa confirme existenta unui cronicar atent, un depozitar de scene, replici si imagini intr-un timp iremediabil pierdut, din vremea Boemei de altadata .
Cronicar nebanuit de atent si exact, recitatorul unic din Eminescu si Nichita ni se arata noua celor naufragiati dintr-o devastatoare furtuna, si voua, cititori mai tineri, ca un Mag despovarat de armura amintirilor.
Sa-l descifram…
El, actorul si evocatorul de umbre pe panza vremii raspunde la numele de Sebi, pentru amici si dusmani si prezenta duhului sau artistic mi-a stralumint multe nopti de evadare in lumi imaginare.
Venea adesea la Casa Scriitorilor, la madam Candrea, ocrotitoarea ranitilor de sarcie si vaduviti de ideal, tonic si mereu elegant, mereu gata sa soptesca un vers, sa zica o anecdota cu persoanaje reale, niciodata singur, niciodata trist si memora (cum realizez) cu ochiul sau selectiv, imagini pentru mai tarziu.
E un recitator de vita veche, inteligent si degustand poezia ca pe un Cotnar veritabil, si sub vraja inefabilei sale rostiri magnetiza stihuitori si noctambuli migrand de la celebra Syngapore spre ultima reduta de mica pieraznie deschisa nonstop, balcanica si poate fara perechea Gara de Nord.
Eusebiu Stefanescu e nu doar actor dar si profesor cu har si reala daruire, pedagog artist, si atunci cand turneele sale nu-i macina zilele, se aseaza la masa de scris si deschide zagazul amintirilor.
In urma cu cativa ani si-a lansat o carte al carui titlu l-as fi confiscat: " Magul captiv" - titlu paradoxal si incitant, fiindca ce Mag poate fi captiv altor forte nepamantene decat eternelor stele fixe?
Acum, aceasta carte de rememorari, de amintiri filtrate prin rafinamentul limbajului elegant, plin de nume ilustre care stralucesc si isi suna celebritatea, vine sa confirme existenta unui cronicar atent, un depozitar de scene, replici si imagini intr-un timp iremediabil pierdut, din vremea Boemei de altadata .
Cronicar nebanuit de atent si exact, recitatorul unic din Eminescu si Nichita ni se arata noua celor naufragiati dintr-o devastatoare furtuna, si voua, cititori mai tineri, ca un Mag despovarat de armura amintirilor.
Sa-l descifram…
luni, 6 iulie 2009
Pasarea de acasa
Ea vine seara si n-o chem.
Si de venirea ei ma tem
Si a prefac ca-s orb si surd
Cand pe la geamuri o aud.
Ea n-are trup, ea e un fel
De crin cu aerul in el
Ea n-are ochi si-n doua parti
Poarta inele mari de morti.
Venita ca o taina grea
Se-aseaza lin pe fruntea mea
Apoi se muta mai in jos
Spre-al tamplei vulnerabil os
Apoi spre coaste, pina cand
O simt cu ghiarele strangand.
Si tace atat de mult si greu
Ca aud cum plange Dumnrzeu.
Si de venirea ei ma tem
Si a prefac ca-s orb si surd
Cand pe la geamuri o aud.
Ea n-are trup, ea e un fel
De crin cu aerul in el
Ea n-are ochi si-n doua parti
Poarta inele mari de morti.
Venita ca o taina grea
Se-aseaza lin pe fruntea mea
Apoi se muta mai in jos
Spre-al tamplei vulnerabil os
Apoi spre coaste, pina cand
O simt cu ghiarele strangand.
Si tace atat de mult si greu
Ca aud cum plange Dumnrzeu.
Un fluture transparent
N-am sa uit niciodata ziua aceea si amurgul acela cazand peste rotundul unei poenite din Finlanda, tara in care se tinea un congres international de proza.
Era pe vremea noptilor albe, lumina laptoasa si ireala luneca dinspre Nordul presimtit, cerul isi pregatea neodihna nocturna, un vorbitor din nu stiu care tara explica de zor virtutile prozei scurte.
Era sfarsit de zi si oboseala se insinuase usor in trup si nimeni nu se mai putea concentra si incepuse o rumoare penibila.
Atunci, din varful pinilor care vegheau cu severitate martiala, a coborat un fluture, in zbor nervos, un fluture crepuscular, un Saturnia Pyri, ochi de paun cum i se spune, si dupa cateva ezitari a poposit exact pe microfonul vorbitorului.
Se oprise trufas in splendoarea lui plusata, lumina il facea transpaparent parca si ireal de frumos.
Vorbitorul a tacut incremenit de intamplare si asistenta a privit in tacere tremurul fin al aripilor acelui lepidopter care se odihnea nepasator sub laserul sutelor de ochi.
2. Mesteacanul subtire si melancoloic rasarit gratios intre blocuri si pare o mireasa parasita de nuntasi.
Pe trunchiul sau delicat cineva a legat o bucata de carton pe care a caligrafiat scolareste:
ARBORE OCROTIT.
3. Imi amintesc moara aceea de apa, dantelaria fina a rotilor din lemn, mirosul unic al fainii proaspete .
Si mai ales, imi amintesc morarita stand neclintita in pragul morii, cercetand zarea, ascultand lacoma sunetul deparatrilor, alba, frumoasa si nemiscata ca o statuie de piatra.
Era pe vremea noptilor albe, lumina laptoasa si ireala luneca dinspre Nordul presimtit, cerul isi pregatea neodihna nocturna, un vorbitor din nu stiu care tara explica de zor virtutile prozei scurte.
Era sfarsit de zi si oboseala se insinuase usor in trup si nimeni nu se mai putea concentra si incepuse o rumoare penibila.
Atunci, din varful pinilor care vegheau cu severitate martiala, a coborat un fluture, in zbor nervos, un fluture crepuscular, un Saturnia Pyri, ochi de paun cum i se spune, si dupa cateva ezitari a poposit exact pe microfonul vorbitorului.
Se oprise trufas in splendoarea lui plusata, lumina il facea transpaparent parca si ireal de frumos.
Vorbitorul a tacut incremenit de intamplare si asistenta a privit in tacere tremurul fin al aripilor acelui lepidopter care se odihnea nepasator sub laserul sutelor de ochi.
2. Mesteacanul subtire si melancoloic rasarit gratios intre blocuri si pare o mireasa parasita de nuntasi.
Pe trunchiul sau delicat cineva a legat o bucata de carton pe care a caligrafiat scolareste:
ARBORE OCROTIT.
3. Imi amintesc moara aceea de apa, dantelaria fina a rotilor din lemn, mirosul unic al fainii proaspete .
Si mai ales, imi amintesc morarita stand neclintita in pragul morii, cercetand zarea, ascultand lacoma sunetul deparatrilor, alba, frumoasa si nemiscata ca o statuie de piatra.
Tampiti, nu filosofi...
Intr-un elan discursionist din ce in ce mai des practicat, presedintele nostru a decis cu intelepciune cum ca scoala romaneasca produce tampiti…
Afirmatia facuta in contextul altor ziceri de pomina despre filosofi si tinichigii, a starnit numeroase comentarii in bresa noastra atat de mobilizanta.
Televizinle s-au intrecut in a rasuci pe toate partile asa numitul…discurs( un soi de aprecieri fara cap si coada) si abominabila zicere va ramane, desigur ,proverbiala.
Insusi filosoful Liiceanu, unul dintre admiratorii si baietii de curte ai fostului marinar, a fos usor jenat de PERLA emisa si a incercat sa justifice gafa primului om din stat.
Fara prea mult success si cu o penibila argumentatie. Alti combatanti ai posturilor de televiziune multicolore s-au intrecut in a diseca cele cateva fraze.
Revoutionarul poet Mircea Dinescu, in convorbirea sa de vineri cu fostul colaborator al uteceului, Stelian Tanase, a lansat un fel de panseu memorabil.
Daca scoala romneasca produce…tampiti, atunci, PRIMUL tampit al tarii este chiar pesedintele Basescu..
Incruntat si cu veninul stiut adunat in glasul sententios, CT Popescu l-a mitraliat si el cu nemila.
Dar cel mai delicios panseu, a fost emis de tanarul ministru al culturii, cel are afirma, nu cu mult timp in urma ca Basescu ar fi cazut ca o PLEASCA pe capul PDL -lui…
La fel de inspirat si spontan, Theodor Paleologu a decretat: O TARA MARE POATE FI CONDUSA SI DE UN BOU ! NOI SUNTEM O TARA MIJLOCIE…
La care afirmatie, fireste, dumneavostra puteti trage concluzia logica….
Afirmatia facuta in contextul altor ziceri de pomina despre filosofi si tinichigii, a starnit numeroase comentarii in bresa noastra atat de mobilizanta.
Televizinle s-au intrecut in a rasuci pe toate partile asa numitul…discurs( un soi de aprecieri fara cap si coada) si abominabila zicere va ramane, desigur ,proverbiala.
Insusi filosoful Liiceanu, unul dintre admiratorii si baietii de curte ai fostului marinar, a fos usor jenat de PERLA emisa si a incercat sa justifice gafa primului om din stat.
Fara prea mult success si cu o penibila argumentatie. Alti combatanti ai posturilor de televiziune multicolore s-au intrecut in a diseca cele cateva fraze.
Revoutionarul poet Mircea Dinescu, in convorbirea sa de vineri cu fostul colaborator al uteceului, Stelian Tanase, a lansat un fel de panseu memorabil.
Daca scoala romneasca produce…tampiti, atunci, PRIMUL tampit al tarii este chiar pesedintele Basescu..
Incruntat si cu veninul stiut adunat in glasul sententios, CT Popescu l-a mitraliat si el cu nemila.
Dar cel mai delicios panseu, a fost emis de tanarul ministru al culturii, cel are afirma, nu cu mult timp in urma ca Basescu ar fi cazut ca o PLEASCA pe capul PDL -lui…
La fel de inspirat si spontan, Theodor Paleologu a decretat: O TARA MARE POATE FI CONDUSA SI DE UN BOU ! NOI SUNTEM O TARA MIJLOCIE…
La care afirmatie, fireste, dumneavostra puteti trage concluzia logica….
Abonați-vă la:
Postări (Atom)