Cand ma gandesc
cum o sa plangeti
la moartea mea
m-apuca groaza.
Astfel aman mereu aceasta
sfanta mila.
Sunt rasul care sta deasupra
cu ghearele ascunse-n catifea.

BUCURESTI,MON AMOUR

„Oraş al Prăbuşirilor” denumit de Octav Dessila, „al bucuriei” după strălucitul cărturar Kogălniceanu, „al năpraznicelor vremi” după Ionescu Gion, „micul Paris” după exclamaţia unui înamorat rămas necunoscut, „al frumoşilor nebuni” după Fănuş Neagu, oraşul acesta, râvnit de mine în anii când eram mai tânar şi la trup curat, mă fascinează încă.Întemeiat (cică) de un cioban cu duhul chivernisirii, după unii, de Mircea cel Bătrân după alţii, pomenit în hrisoave de „mondialul” Vlad Ţepeş (a se citi „Dracula”), ridicat în mijlocul Câmpiei Române, pitoresc si de neînvins de vremi, Bucureşti vine din uitarea vremii de demult şi se duce fără oprelişte spre o incertă viitorime.Zguduit de năpraznice răzvrătiri de pământ, încercat de incendii devastatoare, înecat uneori de ploi torenţiale, sluţit de oameni lacomi şi nesimţitori la urâţenie, îşi păstrează încă, precum o vestită celebritate a unui timp pierdut, invicibila-i frumuseţe cu mereu constantă cochetărie.Bucureştii trebuie savuraţi în zori, când luna se răsfaţă încă sub roua nopţii şi teii exaltă miros inegalabil şi îmbietor la somn.Din fostele grădini de odinioară, Stavri, Scufa, Şapte nuci, Livedea cu duzi, Icoana, Ioanid, stafiile arborilor ghilotinaţi fără milă îşi răsucesc rădăcinile încercând noi vlăstare.În cartiere cu iz de mahala romantică mai există încă alcătuiri şi siluete arhitectonice care anulează, prin rafinamentul liniilor, hidoasele cazemate de beton sau bulibăşeala snoabă şi fără sens a mult lăudatelor cartiere în care îşi închipuie că există snobi, şmecheri şi analfabeţi la modă.Mă pierd uneori, în zori oxidaţi de poluare, în acele secrete zone în care talentul şi delicateţea arhitecţilor români au imaginat arcade suple, feronerii încolăcite de fragedă glicină şi în zidurile cărora se aud, dacă ai urechea nepângărită de manele, vechi melodii de dragoste şi moarte. Sunt 550 de ani de când Bucureştii se încăpăţânează să reziste, sfidând ani, lăcomii, cataclisme, neodihnită prostie umană, tânăr încă, mereu renăscut dintr-o cenuşă de frumuseţi care au fost şi vor rămâne încă, spre uimirea celor care azi îl traversează grăbiţi şi insensibili.Să-l îmbrăţişăm o clipă cu privirea şi să-l ocrotim prin vremi devastatoare.

INCEPE CIRCUL ELECTORAL

Intr-o tara aflata in colaps economic, cu incredibile scene de saracie derulate sub ochii nostri, intr-o Romania a tuturor…posbilitatilor, cum multi o denumesc ironic, a inceput vanzoleala electorala.
Doi dintre anajatii in cursa electorala n-au ezitat sa foloseasca drept indemn electoral sintagma PENTRU O ROMANIE A BUNULUI SIMT.
Trebuie sa recunosteti ca o mai flagranta impertinenta nici ca se putea…
Asadar, de dimineata pana seara, era sa scriu frumose versuri spune tara!, majoritatea posturilor de televiziune macina la moara inutila a comentariilor fara sfarsit.
Analisti, politicieni, trancanitori de ocazie, fatuce (vorba lui Cristoiu),anonimi, care mai de care mai ingenios si mai convingator arunca spre urechile si ochii plictisiti ai electorilor posibili, indemnuri, sfaturi, previziuni.
Marele Zeus, Basescu cel ingenios, face zile negre recentei…
majoritati unite (pana la proba contrarie) si jongleaza zilnic cu Constitutia.
Concomitent se preumbla prin tara insotit de sotie si de pupila sa politica, frumoasa Elena spre a fascina electoratul cu gesturile sale atat de populare.
Domnul Crin, cel senin, ataca la baioneta si opune premierului GASIT de domnul Basescu, un…neamt vestit pentru felul in care a fost ales de catre populatia Sibiului.
In acelasi timp, se lanseaza in urbea lui Boc, cu fular galben si vorbe mestesugite acuzandu-l pe Basescu cum ca i-a…furat sloganul.
Mircea Geoana ataca zilnic la baioneta cu flamura primarului sibian in frunte.
Concomitent, ne asigura de caderea inevitabila a Basescului.
Gigi Becali nu doar ca s-a lansat dar s-a si inscris in cursa rostind celebrele cuvinte de acum CANDIDEZ PENTRU CA TARA SA NU FIE CONDUSA DE TIRAN !
Oare cine o fi…TIRANUL?
Primarele Oprescu se preumbla prin tara si exceleaza in discursuri hazoase.
Impulsivul VADIM TUDOR se lanseaza…in strada si ne asigura ca il va face arsice pe actualul presedinte.
Unul dintre…pretendenti, daca nu chiar doi, s-au retras mofluzi si
dezamagiti.
Dar, fiti pe faza romani! Incepe circul electoral !
Totul e sa aveti nervi si rabare. Si, bineinteles…umor.

LANSARI, SARBE, GREVE...

In trancaneala mediatica ce ne asalteaza zilnic, reprezentanti, cica, ai vointei…poporului, politicieni de toate gradele, se straduiesc sa-si dovedeasca utilitatea in buna gospodarire a tarisoarei.
Fiecare sustine ca numai partidul din care face parte e capabil sa ne scoata din criza la care suntem obligati sa participam aliniindu-ne.
Concomitent, candidatii la presedintie au fost lansati cu tamtamul de rigoare, steaguri, aplauze, promisiuni.
Traian Basescu a gasit formula lansarii inspirata de un …reprezentant al poporului care l-a sfatuit sa candideze in timp ce se afla la o adunare-targ spontana dar organizata de primaria unui orasel banatean.
Festivaluri de bere, sarmale, piscoturi, cascaval, must, gulas, crizanteme de toamna, ofera tot atatea bai de multime.
Se tin discursuri sforaitore pe care nu le asculta nimeni, se fac pomisiuni solemne si juraminte de fidelitate fata de tara si popor.
Premierul cu nume mono silabic ne asigura ca vom avea si pensii si salarii, opozitia zice ca nu vom avea nimic, sindicatele au iesit in strada, prefectii au ramas, o parte dintre ei, someri, noua putere pedelista e pusa pe fapte mari.
Dar, caci exista un dar, spectrul motiunii de cenzura planeaza deasupra partidului condus din umbra de Traian Basescu si vom vedea daca actuala domnie a Bocului se va solda cu un esec previzibil.
Pana atunci, clampanitorii de serviciu( aceiasi) promit marea cu sarea. Taranii denumiti pompos, fermieri, asteapta subventiile, profesorii bani promisi, micii intreprinzatori scaderea poverii impozitelor.
Depare, in Romania profunda, tot acest circ mediatic e ignorat cu desavarsire si votantul de maine, alegatorul, sta intr-o fireasca espectativa asteptand un ipotetic salvator.
In orasele mari, sarbele electorale continua si vor continua sub privirile ironice sau ingduitoare ale romanilor care nu mai cred in nimic

POEMA DE MIERCURI

Dor de Avram Iancu

De Iancu-mi este dor acum
Padurea-i pulbere si fum
Si fiecare frunza sa
Intors in vesnicia sa
Padurea-i pulbere de acum
S-au dus nadejdi din ierni de fum
Goruni cu frunza tremurand
Isi muta trunchiul in pamant.
Mai canta mierla a pustiu
Si plange-n sufletul meu viu
Si de atata dor de el
Ma fac troita si inel…

JUSTIN CAPRA - Sublimul fabulos are un nume spiritualizat !

Americanii, canadienii, nemţii şi italienii au vrut să-l "importe". De fiecare dată, răspunsul lui a fost "Nu.Mi se pare mai interesant să faci ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu se poate face nimic".
Pe lângă aparate de zbor şi maşini, Capră a inventat şi motociclete neconvenţionale. Justin Capră, românul care a inventat rucsacul zburător folosit acum de americani în călătoriile spaţiale, stă la Baloteşti, într-o casă austeră ca o chilie. Când l-au "vizitat", hoţii i-au făcut pagubă doar pentru că au lăsat uşa deschisă la plecare. Era iarnă, el era plecat din localitate şi centrala a consumat gaz cât pensia lui pe o lună.

Cu rucsacul zburător în beciurile miliţiei
Rucsacul zburător i-a adus, la început, doar belele. "În 1956 l-am propus Academiei şi bineînţeles că am produs ilaritate. <> şi mă rog, chestii d-astea. În '58 l-am brevetat. Dar, în '56, pentru că aveam intenţia să realizez un astfel de aparat şi nişte maşinuţe, am făcut prostia să merg, neştiind puterea comuniştilor, la Ambasada Americană să cer sprijin. Am fost arestat. Nu m-au ţinut mult - două săptămâni - dar dormeam pe ciment şi mâncam un sfert de pâine pe zi. Înainte de asta eram ofiţer de aviaţie. După - am fost dat afară din Armată şi am fost trecut la index. Spălam maşini, măturam, ca să pot exista. Până în1962, când a venit Expoziţia Americană la Bucureşti şi şi-au expus americanii aparatul lor de zbor. Diferenţa între al meu şi al lor erade culoare: al lor era gri şi al nostru - negru. Altminteri erau identice".

O jucărie: curent electric din zgomot
Americanii şi mai apoi Henri Coandă i-au făcut pe tovarăşi să-şi reconsidere poziţia faţă de Justin Capră. L-au reabilitat oarecum, adică şi-a putut găsi un loc de muncă mai tehnic decât măturător. Dar şi munca de jos a fost o "sursă de inspiraţie". Ce faci, de pildă, dacă trebuie să lucrezi într-o cazangerie, într-un zgomot infernal? Evident: încerci să transformi zgomotul în curent electric! "Am folosit un telefon Bell, o membrană cu o bobină şi un miez de fier, pusă în hala în care se făcea gălăgie şi recoltam în altă parte curent. Nu am reuşit să produc mult curent, dar mă gândeam să pun membrane peste tot, în toată hala, ca să meargă măcar polizoarele fără să mai consume din reţea". Asta este una dintre invenţiile pe care le-a considerat jucării şi nu s-a obosit să le breveteze.

"Nu se poate, da' funcţionează"
Există însă o invenţie pe care ar fi vrut s-o breveteze, dar n-a putut, pentru că nimeni nu i-a găsit explicaţia fizică. "Am realizat odată un dispozitiv care micşora masa unui obiect. Folosea teoria impulsului care se certa cu una dintre legile fizicii care spune că fiecărei acţiuni trebuie să-i corespundă o reacţiune egală şi de sens contrar. Or, ăsta al meu n-avea jet, n-avea elice, n-avea roţi, n-avea interacţiune magnetică şi al naibii se mişca. Bineînţeles, consuma, nu era perpetuum mobile. Şi atunci m-a luat ministrul Octavian Groza, fiul lui Petru Groza, şi m-a dus la Consiliul Naţional de Ştiinţă şiTehnologie. Şi acolo a venit un hectar de mărimi - profesori,academicieni, savanţi - şi prima expresie a fost <>. La care Groza zice <>Doctor în fizică, Dan Vamanu, care a fost şef de promoţie la Oxford, a studiat dispozitivul şi mi-a zis . <>".

Circa 100 de vehicule neconvenţionale
Justin Capră a realizat 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim (2 litri de benzină pentru un drum între Bucureşti şi Iaşi, cu viteza medie de 70km/h), 7 aparate de zbor neconvenţionale pe care le-a testat personal şi 15 motoare neconvenţionale. Din toate acestea, doar o invenţie - automobilul fără caroserie, cu efect pelicular - şi-a găsit o oarecare aplicare.Este vorba despre un prototip care a rămas la stadiul de machetă pentru că Justin Capră n-a avut bani să-l construiască. "Un automobil cu caroseria dintr-o perdea aeriană, care creează şi o propulsie şi poate face, eu ştiu, şi aer condiţionat în maşină. Este vorba de un jet de aer evacuat din faţă şi aspirat în spate, care îmbracă ocupanţii autovehiculului. Am aruncat şi apă pe el, nu se întâmplă nimic - nu plouă, nu ninge". Iar aplicarea a fost mai mult decât modestă: un cetăţean din Bacău a folosit invenţia lui Capră pentru a realiza un acvariu care n-are un perete, dar ţine, totuşi, şi apa, şi peştii!

Întrebare frecventă: "De ce nu plecaţi?"
De ce n-a plecat să se realizeze în ţări mai civilizate? "M-a întrebat asta un ziarist pe vremea lui Ceauşescu. I-am zis <>. După revoluţie au venit alţii să mă întrebe <>. Păi ce, să mănânc lebede la Viena? Şi pe urmă, mi se pare mai interesant să faci ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu se poate face nimic. Am fost invitat să rămân în Italia, America, Germania, Canada... Credeţi că umblă pe undeva câinii cu covrigi în coadă? Ne uităm la salariile din Occident. Păi cel mai bine plătit om pentru munca depusă e în România..."

Nu există inginer adevărat fără cultură
Acum, Justin Capră are 75 de ani, dar nici vorba, nici mişcarea nu-i arată vârsta. El pune "tinereţea" pe seama familiei. "Tata a murit la 90 de ani pentru că l-a lovit o maşină când era pe bicicletă. Bunicii,mătuşile - la 102, 107, 110... "Lucrează la al 73-lea prototip de autoturism şi şi-ar dori ca cineva să-i continue munca, să cerceteze şi să pună în aplicare efectele pe care le-a descoperit. Nu este însă uşor să ajungi ucenicul lui Capră. "Un inginer, dacă nu are cultură, nu poate lega fenomenele. De fapt nu cultură, ci un simţ al sintezei. Kant zice <>. Ei, cum dracu' poţi să fii propriul tău stăpân într-o lume conjuncturală, înlănţuită? Şi spune că morala poate fi în afara moralei creştine, ceea ce iar este o greşeală. (...) Newton zice <>. Pentru că nu există esenţe în materie. Noi, oamenii, ne deplasăm asimptotic spre cunoaştere pe care nu o s-o întâlnim pentru că, curba asimptotă întâlneşte verticala cunoaşterii undeva la infinit."

Info plus
EMIGRAREA
Am avut naivitatea, mi-am închipuit că învăţând voi fi mai liber şi mai fericit. Doamne, ce deziluzie am avut atunci când mi-am dat seama că prin învăţătură ne mărim aria întrebărilor, ne mărim exponenţial aria de necunoaştere. Şi, în fond, ce să cunoaştem, de vreme ce definiţiile nu ne apropie de esenţe, de vreme ce adevăr egal subiectiv?Academicul ne îndepărtează de natură, acesta este diferenţial,centrifug, nu dă răspunsul la întrebări. Pretinsele sale răspunsuri nu rezolvă problema cunoaşterii. Simt un gol sprijinindu-mă pe adevărul ştiinţific oficial. Nu mai vreau clasicul în abordarea căilor de studiu. Vreau altceva! N-am întâlnit adevărul absolut, n-am întâlnit decât raportabilităţi, conjuncturi, relativitate. Adevărul în care cred este unul singur: adevărul Divin. Spiritul, în schimb, nu intră în crize, spiritualistul nu disecă multidimensionalitatea Divină, o ia ca postulat, ştiinţa spirituală este de aceea interferenţială, centripetă şi nu dă reacţii secundare. Există totuşi o cale şi anume: evoluţie în plan spiritual, în plan creştin, pentru că iubirea, stima, toleranţa rezolvă toate problemele. Să zicem că fericirea este, la urma urmei, un fel de nesimţire, este un alt fel de a vedea lucrurile. Eu, de exemplu, sunt fericit atunci când sunt obosit fizic şi când văd rezultatul muncii mele.S unt un hobist, un tip dificil, o dualitate psihică, sunt ăla care vede alfel. Pentru acest motiv am fost persiflat, invectivat şi chiar agresat fizic, şi de ce? Pentru că merg pe alt drum, nu pe cel obişnuit. Deranjez nişte somnolenţe, nişte tipare. Lumea nu are nevoiede oameni care nu cred în definiţii, care nu cred în academii şi nici în premianţi oficiali.Când ţin o conferinţă sau un curs văd discipolii mei plecând mai îngânduraţi. Am acest defect, această particularitate, pun lumea pe gânduri. Mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns la vârsta la care îmi dau seama că nu trebuie să critic, înţeleg faptul că există o programare din afara noastră, în alt raport spaţiu - timp. (Care spaţiu, care timp? alte relativităţi?).Nu-mi permit să critic istoria, de vreme ce aceasta este conjuncturală. Mai întâi că nu cunosc noţiunea de bine şi de rău. Dar nici nu îl înţeleg pe filosoful Kant atunci când afirmă că dânsul îşi este propriul lui stăpân! Cum poate un om fi stăpân pe el într-o lume înlănţuită?Prefer înţelepciunea vârstei, observ că geneticul poate fi optimizat, cromozomii având permeabilitate spirituală. Eu nu sunt în măsură să ofer soluţii, nu mă pricep, soluţii vă poate da natura, în măsura înţelegerii noastre. Eu nu cred în politicieni, vorbăreţi, colesterolizaţi, cu ţinută opulentă şi ostentativă. Nu mai cred în imagini, nu cred în virtual. Eu cred în pădure, în apă,în aer, în filosofia ţăranului bătrân, pardon, nu în ţăranul de lângă metropolă.Cred în adevărul Divin, în legătura Divinului cu omul prin intermediul monarhului şi al sacerdotului. Nici pe filosoful Platon nu-l înţeleg atunci când şi-a declarat repubica ce-i poartă numele, de vreme ce l-a şcolit pe Aristotel în spirit monarhic. Cred într-un reprezentant de tip confucian, într-o verticalitate, într-un caracter.Calea pe care am ales-o este emigrarea în pădure, unde nu aud expresii vulgare, unde nu aud manele şi nu văd imagini de reclamă şi nici telenovele.Vreau să înlocuiesc radioul cu muzica sa agresivă, cu muzica ciripitului păsărelelor, cu sunetul apei şi foşnetul frunzelor.Refuz artificialul, nu mai vreau beţivi şi fumători, vreau oameniadevăraţi sau fără oameni.Vreau să fiu mic pentru a mă bucura de adevărul Divin. JUSTIN CAPRĂ

POEMA DE MIERCURI

Si se facea ca prin Ardeal
Umbla, de o vreme, Iancu iar
Trecand ingandurat pe cal
Si cu pistoalele-n serpar.
Era tot tanar si fecior
Si avea pe chip surasul bland
Si ochii mistuiti de dor
Arzand pe fata lui de sfant.
El se oprea din cand in cand
S-asculte-n noapte, nemiscat,
Zbaterea codrilor in vant
Trecand spre cer ca un oftat.
Frunza in cale de-i cadea
In leganare si alint
De aur, toata, se facea
Si iarba toata, de argint…
Mesteceni, lumanari de foc
Ardeau in fosnet tremurat
Sa-i fie drumul cu noroc
Si aerul inmiresmat.
Iar motii lui, de dor plangand
Din munti batrani, din tanar plai
Veneau sa-l vada iar trecand
E al lor, de-a pururi, tanar Crai.